Nu omul din faţa ta te jigneşte, ci ignoranţa din el, nu viaţa dintr-unul sau altul intră în conflict cu a ta, ci mentalitatea şi obiceiurile lui când se lovesc de ale tale.
Binele şi răul, ceea ce este în favoarea ta şi ceea ce este în defavoarea ta, a mânca sau a fi mâncat, iată perechea de contrarii care susţine numele şi formele.
Binele şi răul în creaţie sunt neapărat necesare, căci primul este scopul oricărei acţiuni, iar al doilea este lecţia pe care trebuie să o parcurgi ca să ajungi la primul.
Progresul şi dezvoltarea materiei, provine din conflict, din atingerea mâinii drepte de cea stângă, conexiune care eliberează energia creatoare.
Mintea produce timpul şi spaţiul şi fără ea nimic nu ar fi fost aşa. Ea este factorul creator, iar binele şi răul sunt cele două mâini ale sale.
Dar adevăratul Dumnezeu este de neconceput, nu este nici așa, nici așa. I s-ar putea spune Viaţa care se transferă din formă în formă şi nu se sfârşeşte niciodată, dar este insuficient, i s-ar putea spune Viaţa în sine, dar este prea puţin.
Să nu vă pară rău că nu-l puteţi numi, căci din acest nenumit vine totul, chiar şi mintea, şi în el se va întoarce totul. Şi pentru că el este sursa tuturor posibilităţilor, chiar şi a imposibilităţii, care este tot o posibilitate, ce a fost nu s-a întâmplat niciodată în sens absolut. Nu există decât viaţa din clipa prezentă, tu eşti aceea, nu ai nevoie decât de timp şi răbdare pentru a înţelege că Dumnezeu s-a manifestat prin tine şi tu eşti Acela.
