Nu există nici un spectator, nu există nici un contestatar. Eu sunt singur în univers şi eu sunt înfăptuitorul, fapta şi lucrul făcut.
Stelele şi corpurile sunt gândurile mele, eu le dau fiinţă şi ele trăiesc în mine. Eu mă ard pe rug şi eu mă trag pe roată. Durerea există ca să nu uit că exist.
Eu sunt totul şi din mine izvorăşte totul, chiar şi gândul de numeroase ori repetabil pe care îl ai tu acum. Căci nu există două persoane decât în aparenţă, sunt doar două picioare, două mâini şi doi ochi ale aceleiaşi realităţi.
Totul este absorbit în mine, şi când mor mă duc în mine, şi când mă nasc mă nasc din mine, existenţa mea este dincolo de orice cunoaştere finită, eu, cel indivizibil de Ființa absolută, sunt exact cum trebuie să fiu pentru a mă experimenta în întregime.
